Ferma de lapte, pe numele ei oficial “Agroindustriala Pantelimon” , cunoscuta de multi sub numele de “Ferma doctorului Petcu”, este una dintre cele mai vestite din Romania. A fost ridicata pe locul unde pe la sfarsitul secolului trecut se afla Scoala de Agricultura din Bucuresti.
I-am văzut prima oară anul trecut la un Baby Expo, unde amenajaseră un ţarc cu animale, întru distracţia celor mici. Atunci am aflat că pot cumpăra lapte proaspăt de la ferma lor, de la dozator. Mi s-a părut un concept interesant şi atrăgător. O fermă de lapte, parfum de originalitate, lapte proaspăt, dozator, traseu de făcut cu bicicleta: ingrediente numai bune să mă facă să-i vizitez mai ales că se află destul de aproape de unde locuiesc eu, adică lângă spitalul Pantelimon.
Am tot amânat, până sâmbătă când, brusc, am hotărât că avem nevoie de lapte proaspăt. M-am urcat pe bicicletă şi am plecat. După ce am trecut de Cora şi am ajuns pe la lacul Pantelimon, am cerut nişte direcţii de la cineva, care mi-a spus că am o groază de mers şi că, oricum, drumul nu e pentru cursiera mea.
Nu m-am descurajat şi am pedalat plin de avânt. Am greşit drumul, mă duceam spre mare. Era mult mai aproape decât mi-am imaginat. De fermă, nu de mare :). Întra-adevăr, aproape de fermă drumul e nasol, însă cu un MTB n-ai nicio problemă.
La cum arată site-ul fermadelapte.ro mă aşteptam la ceva mai…cum să zic, să nu jignesc pe nimeni…Mă aşteptam la ceva mai curat. Există acolo şi fermă de animale, unde îţi poţi duce copiii, să vadă găina, porcul, păunul şi mai ştiu eu ce lighioane sunt pe acolo.
Dacă interesează pe cineva chestia asta, o vizită la Ferma de Animale costă 5 lei, iar poneiul e 4,50 lei o tură sau 7,50 lei două ture. Se pot organiza şi evenimente acolo, pentru 25 lei de persoană, deşi mă îndoiesc că cineva ar putea fi atras să-şi serbeze ziua de naştere în miros de balegă.
M-au distrat, totuşi, viţeluşii, cărora le-am făcut câteva poze, în timp ce de la depărtare, o vacă, posibil rudă cu vreunul dintre minori :), mugea la mine de mama focului.
Dozatorul de lapte nu-i cine ştie ce sofisticărie. E un dozator de unde poţi cumpăra sticle de plastic de 1 L, care costă 1 leu. Celălalt dozator, de unde iei laptele, primeşte monede de 50 de bani, bancnote de 1, 5 sau 10 lei.
După fiecare litru dozatorul se opreşte.
Nu mi-a plăcut că erau o grămadă de muşte moarte pe acolo, peste tot, pe jos, pe masă, pe dozator. Probabil muriseră de la prea mult lapte. Bine, nu mi-ar fi plăcut nici să le văd vii.
Laptele este furnizat la o temperatură de 8 grade, dar trebuie fiert. Are un gust OK, este mult mai bun decât laptele la pungă, din comerţ, dar mai slab decât laptele pe care-l cumperi de pe stradă, de la ţăran. Mă aşteptam ca după fierbere să facă o coajă groasă, dar nu s-a întâmplat.