Bogdan Ioniță mi-a propus această dezbatere pentru Biciclistul.ro, o temă care mi se pare interesantă și suficient de tranșantă pentru a lua partea uneia dintre tabere.

Bogdan face parte dintre cei care se antrenează de plăcere. Aproape toate ieșirile sale cu bicicleta au loc în locuri pitorești, la aer curat de munte, alături de prieteni. Nu există încrâncenarea antrenamentului și nici rigurizitatea de a respecta vreo indicație tactică.

Eu, în schimb, ies cu bicicleta mai mult către Budești, pe un traseu în mare parte plat, unde nu ai multe lucruri de văzut. Singurele palpitații pe traseul către Budești le ai poate doar când treci prin Gălbinași, să nu-ți iei vreo piatră în cap sau să-ți pună vreun localnic un băț la spițe.

”Pe mine asta mă miră la amatori, cuvântul antrenament”, mi-a spus Bogdan. ”Unde e plăcerea?”.

Aș încerca eu un răspuns la întrebarea asta. Plăcerea poate fi regăsită în satisfacția de a fi dus la bun sfârșit un antrenament care te ajută să-ți atingi un scop, scoți un timp mai bun la o anumită probă, la un anumit concurs etc.

E adevărat, e greu să reziști pe termen lung antrenându-te ca un sportiv de performanță, doar în funcție de indicatori, criterii tehnice și alți parametri.

Voi cum vedeți lucrurile?

Comentarii