Am scris și pe zoomra.ro, o spun și aici: Băneasa Race este unul dintre concursurile de alergare pe care le trec pe o listă specială, premium. 

Are o logistică impecabilă, îmi place că organizatorii sunt atenți la toate detaliile care au legătură directă în primul rând cu participanții.

Traseul este super semnalizat, la ediția de iarnă de anul acesta nu a existat absolut niciun moment în care să nu știu pe unde s-o iau.

Mi-a plăcut în mod special că la această ediție organizatorii au adus niște calorifere portabile, lângă care îți puteai mânca porția de sarmale sau de paste. Am ajuns destul de murat și transpirat la linia de finish și până să apuc să mă schimb m-am încălzit lângă unul dintre aceste calorifere minunate.

Încă un mare plus pentru organizatori este acordat pentru faptul că la start/finish puteai să bei ceai cald cât doreai, diverse sortimente.

Acum că am terminat cu laudele :), să trec la cursa mea. Băneasa Race a fost ultimul meu concurs în anul 2018. Am intrat în această competiție într-o stare nu tocmai grozavă. În primul rând, am ajuns la locul de start cam murat, pentru că afară ploua, iar eu, ca de obicei, m-am deplasat de acasă până la Băneasa cu bicicleta.

Erau doar câteva grade cu plus și, ca să scap de umezeala și frigul ce mi-au intrat în oase imediat ce m-am oprit, m-am schimbat cu hainele pe care le păstrasem pentru după concurs. A fost mai bine, dar tot am rămas cu un disconfort general.

Înainte de start, la intrarea în pădurea Băneasa.

Am avut pulsul destul de ridicat în timpul încălzirii și credeam că în cursă va ajunge la maximum. Însă am putut respira ok, am avut o medie de 4.46 min/km și puls 170, cu un maximum de 178 de bătăi pe minut.

În dimineața cursei, cu o oră înainte să plec de acasă am fost foarte fericit, pentru că mi-am găsit pantofii de alergare de trail, pe care-i căutasem cu o seară înainte până în miez de noapte. Așa de ordonat sunt!

Și ce bine că am alergat cu crampoane! Traseul a fost cu noroi, multe frunze și gheață, un amestec numai bun să-ți rupi gâtul cu niște pantofi de alergare de șosea.

Am avut un singur obiectiv în minte pentru Băneasa Race: să alerg cu o viteză de aproximativ 5 minute/km. Mi-a ieșit, mă declar satisfăcut, de-acum înainte voi începe pregătirea pentru sezonul 2019, cu alergări ușoare, în zona 2, la fat burning.

A ieșit chiar mai bine decât mă așteptam și mă bucur că nu am forțat un rezultat mai bun. Chiar dacă m-am încălzit în jur de o oră înainte de start, aveam o teamă că aș putea face o întindere sau ruptură musculară. Mi s-a mai întâmplat, tot la Băneasa, în 2016.

Și atunci, ca și acum, aveam de gând să atac în primăvară semimaraton sub 1h30min. De data asta trebuie să-mi iasă! 🙂

Am alergat constant, n-am avut parte de momente critice și nici nu am rămas foarte obosit după cursă. Nu am făcut nici măcar febră musculară, cu toate că în ultimul timp am cam rărit-o cu alergările.

Închei anul sportiv 2018 bucuros că sunt sănătos, neaccidentat și cu speranța că în 2019 voi fi în cea mai bună formă sportivă a vieții mele.

Vă doresc și vouă același lucru, să fiți optimiști, să faceți sport, să fiți sănătoși, fără accidentări și plini de voie bună.

Comentarii

Comunitate sportivă onlineSusține financiar acest blog!