În weekend am trecut pe la Romexpo, unde a avut loc Salonul Bicicletei 2018, un eveniment descris de organizatori ca fiind “expoziţia naţională de biciclete din România”.

Am aflat de eveniment de pe Facebook, căci pagina web oficială a evenimentului nu există. De fapt, stai, există, dar acolo nu-i decât un afiş acolo, nu există informaţii despre expozanţi sau despre noutăţile pe care vizitatorii le-ar putea afla de la expoziţie, nu există decât o simplă trimitere la adresa de e-mail valentin.ionescu@7advertising.ro şi la un număr de telefon. Şi apropos, site-ul 7advertising.ro chiar nu există.

După ce am făcut rapid turul standurilor mi-am dat seama ce le lipseşte evenimentelor româneşti ca Salonul Bicicletei pentru a fi expoziţii pe care să-ţi doreşti cu ardoare să le vizitezi: prea puţine noutăţi.

Am văzut de toate la Salonul Bicicletei, dar parcă prea puţine lucruri care să-mi atragă atenţia. Şi apropos de atras atenţia, standurile arătau la fel cum arată şi magazinele de biciclete de pe la noi, înghesuite, organizate fără imaginaţie, cu marfa pusă la grămadă. Ori au fost puţine idei, ori pur şi simplu nu există voinţă şi putinţă  din partea unui magazin de biciclete să investească serios în promovarea din cadrul unui astfel de eveniment.

Nu cred că Salonul Bicicletei a beneficiat de un flux semnificativ de vizitatori. N-am la dispoziţie date concrete, care să probeze această afirmaţie, este pur şi simplu impresia mea. Şi mai cred că organizatorul nici nu va comunica astfel de informaţii.

Pe Facebook oamenii se plângeau că intrarea costă prea mult (20 de lei). Am senzaţia că târgul ar fi dat lovitura dacă intrarea ar fi fost liberă pentru pensionari, majoritatea taloanelor de la proiectul ”Biciclişti în Bucureşti” la ei a ajuns. Vă reamintesc că la începutul anului Consiliul General al Municipiului Bucureşti a aprobat acordarea unui număr suplimentar de 25.000 de vouchere în valoare de 500 lei.

Am făcut o galerie foto cu ce mi-a atras privirile la Salonul Bicicletei.

 

 

Comentarii