Ahtopol, Bulgaria, a fost cartierul general în care ne-am mutat timp de două săptămâni în concediul de vară. Am avut o vreme superbă, chiar dacă am prins şi câteva ploi, apa a fost foarte caldă şi limpede şi n-am avut nevoie de costume de neopren.

Spre deosebire de alte vacanţe, în aceasta nu prea am alergat, dar am înotat zilnic. A ieşit o medie de 1,7 km pe zi, ceea ce pentru mine este destul de mult. Multe dintre sesiuni le-am făcut cu Vlăduţ, care echipat cu labe făcea cam 25 de minute pe 1.000 de metri.

Spre sfârşitul vacanţei am început să simt o durere din ce în ce mai accentuată la nivelul umerilor, care a devenit de-a dreptul sâcâitoare. Acum, după ce m-am întors, mă simt ca şi cum aş avea umerii disclocaţi. Dacă apăs cu palemele pe birou, spre exemplu, îmi zvâcnesc umerii. Dimineaţa, când mă trezesc, zici că m-a lovit trenul şi s-au acumulat în corpul meu toate durerile bătrâneţii şi reumatismului.

V-aţi confruntat cu o asemenea problemă? Să fie din cauza faptului că am înotat zilnic şi nu i-am dat corpului şansa de a se recupera? Sau, poate, din cauza tehnicii rudimentare pe care o am la înot?

În orice caz, sunt foarte mulţumit că la una dintre sesiuni am reuşit 19 minute pe 1.000 de metri, un record personal pe care sper să-l îmbunătăţesc chiar anul acesta.

Pe lângă durerile de umeri m-am lovit brusc de încă o problemă: după două săptămâni de înot zilnic în mare mi se pare o corvoadă să înot în bazin. Nu din cauză că este prea mic, ci pentru că mă simt foarte greoi în apa de bazin. Îmi dau seama ce mult te ajută apa sărată, că te ţine la suprafaţă, că-ţi mai rezolvă din carenţele tehnicii. Bazinul nu te iartă, fiecare mişcare greşită te costă, m-am simţit cu braţe de plumb la prima şedinţă în bazin.

Rubrica sustinuta de TYR Romania

Comentarii