Start Ocean Lava Muntenegru 2017

Bogdan Ioniţă a participat de curând în Muntenegru la concursul de triatlon Ocean Lava. o competiţie pe distanţă Half Ironman, care va avea loc şi în România. Citiţi articolul de mai jos şi veţi afla sfaturi de petrecere a unei vacanţe în zonă, cum a trăit Bogdan concursul, ce aspecte trebuie îmbunătăţite la această competiţie, dar şi care au fost părţile bune.


După câte două participări la competițiile din cunoscutele circuite Ironman și Challenge, am dorit să testez și competiții mai puțin corporatiste. Așa am ajuns la Alpe D-Huez și Balatonman, iar experiențele au fost plăcute. Către toamna anului 2016 am început planificările pentru 2017 şi m-am gânditla două cerințe esențiale:

  1. Să petrec o săptămână de cantonament cu prietenii triatlonişti, dar şi cu familia, într-o zonă cu activităţi atractive;
  2. Să merg la un concurs de triatlon cu peisaje care-ţi taie respiraţia.

Cu aceste gânduri am început căutările, iar atenţia mi-a fost atrasă de Ocean Lava  Muntenegru, concurs organizat în splendidul golf Kotor.  Făcusem acolo o vacanță în 2015, era un loc perfect: aveam vacanță, cantonament și concurs în prima parte a anului, în luna mai!

Puncte de atracţie

  • Mare și munte la un loc
  • Golf cu imagini uimitoare, în care poposesc în fiecare dimineață minimum trei vase de croazieră, pline cu turişti care vor să viziteze  perlele Muntenegrului: Kotor, Budva și Sveti Stefan
  • Gastronomie perfectă pentru toate gusturile: mediteraneană, dar și mult porc, mâncăruri pregătite parcă de marii specialiști din Tirol și Italia
  • Localități vechi, adevărate atracții turistice
  • Canioane faimoase, cu posibilități de aventură: rafting, canyoning, tiroliene.

Planificare şi discount

Fotografiile pe care le-am făcut la precedenta mea vizită au stârnit interesul cunoscuţilor mei, dar şi al colegilor din clubul nostru, C.S. Sportul Pentru Tine. Am creat un grup de comunicare pe FB și am contactat organizatorul evenimentului pentru un posibil discount, lucru care s-a obținut cu promptitudine, cu o reducere de 10% pentru un pachet de minimum 10 sportivi  (mulțumesc, Igor!). Așadar 129 euro – 10% = 116 euro.

Imediat au urmat planificările pentru stabilirea bazei. Cum știam foarte bine zona, am recomandat satul Dobrota, ce prezenta avantajul de a nu se afla chiar în aglomeratul Kotor, ci alături. O plimbare pe faleză până în centrul istoric dura 25 minute. Acolo s-au făcut majoritatea rezervărilor din grup, pentru o săptămână, înaintea concursului.

Drumul

Drumul către Kotor pare la prima vedere ușor, circa 950 km din București. Ai zice: “plec dimineața și ajung după-amiaza!”, însă realitatea e cu totul și cu totul alta, traseul este foarte turistic, parcurge numeroase zone muntoase și recomand să-l parcurgeţi în două zile, pentru a avea timp de pauze și de fotografii. Majoritatea programelor de navigare propun traversarea Dunării pe noul pod de la Calafat – Vidin, apoi pe frumoasa vale a Timocului din Serbia, unde puteți auzi vorbindu-se limba română. Prima zi s-a finalizat în cazul nostru în cea mai cunoscută stațiune de ski a Serbiei, Kopaonic, unde am avut parte de o cazare luxoasă și servicii excelente.

foto 1 podul Calafat
Noul pod de la Calafat – Vidin.

După un așa drum, lotul a profitat de aerul curat și s-a împărțit pe activități: Andrei la bicicletă și restul conduși de cei doi Răzvan la o alergare montană. Familiile au preferat o plimbare, evident!

foto 2 Kopaonik
În staţiunea Kopaonic.

Ziua a doua a drumului se petrece majoritar în Muntenegru, granița fiind relativ aproape. Muntenegru te întâmpină cu drumuri spectaculoase, serpentine şi canioane prin munte.

În canionul Moraca
În canionul Moraca

Nu recomand graba și viteza, drumul are multe tuneluri fără iluminare, iar succesiunea de beznă-soare poate duce la drame – așa cum s-a întâmplat din nefericire în iunie 2013 cu autocarul românesc răsturnat într-o prăpastie. în ceea ce este cunoscut drept unul din cele mai groaznice accidente rutiere din Muntenegru (o troiță poate fi zărită pe partea stângă a drumului către capitala Podgorica).

Un mic respiro de câmpie (circa 30km) se regăsește în jurul capitalei, iar apoi urmează asaltul ultimilor munți și coborârea bruscă spre mare. Eu recomand drumul ce trece pe la frumosul lac Skadar, graniță cu Albania și nu prin Cetinje. La finalul călătoriei se parcurge drumul de coastă, cu renumitele Sveti Stefan, Budva și în final, Kotor.

La Sveti Stefan
La Sveti Stefan

Cazările din Muntenegru sunt majoritare în case private pe malul mării, așa cum le cunoaștem în Vama Veche și 2 Mai, foarte aproape de apă. Sunt disponibile și mici hoteluri iar pentru cei pretențioși hoteluri luxoase de 5 stele. În acest caz, probabil se va utiliza pentru transport avionul, existând aeroport în Podgorica (60km de litoral) sau mai micul Tivat (chiar pe litoral). Nivelul de preț este decent, în această perioadă 350 euro pentru opt nopți în apartament de 2-3 persoane, sub cel din Croația, dar mai scump ca în Serbia și Albania.

Vedere din balconul pensiunii din Kotor, unde am fost cazat
Vedere din balconul pensiunii din Kotor, unde am fost cazat

Trebuie știut că există localități cu iesire directă la Adriatică (Sveti Stefan și Budva), dar și localități în golf, Kotor în cazukl nostru, care este un golf dublu și de aici diferențe foarte mari față de mare: lipsa completă a valurilor. Apa dintr-un bazin de înot este mai agitată decât în golful Kotor. În schimb, apa kotoriană este un pic mai rece, pentru că în acest golf se scurg numeroase ape din munţi.

Aici este raiul poloiștilor în sezonul cald. Ne-am plimbat pe malul golfului şi am renunţat să mai numărăm porţile de polo după prima sută, atât de multe erau! Am văzut chiar și tribune amplasate direct pe apă! Acolo copii nu intră în apă fără mingea de polo și peste tot se organizează miuțe de 2 contra 2. Nu este de mirare forța acestei mici naţiuni în acest sport.

Ce-am făcut o săptămână în Kotor

Timp de o săptămână, înaintea concursului, am avut timp să înot în fiecare dimineaţă în golf, să alerg pe faleză şi să pedalez în ture de bicicletă cu urcări senzaţionale!

Cu băieţii, gata de tura de bicicletă.
Cu băieţii, gata de tura de bicicletă.

N-am neglijat familiile, ne-am plimbat şi am vizitat din plin locurile minunate pe care le are Muntenegru. De multe ori, familiile se deplasau cu maşinile, iar noi, sportivii, cu bicicleta.

O panoramă pe care n-o voi uita prea curând.
O panoramă pe care n-o voi uita prea curând.

Recomandările mele

  • plaja în Sveti Stefan
  • vizită în Kotor, orașul vechi (Stari Grad) – inconjurat de ziduri și ape
  • urcarea treptelor la cetatea Kotor
Imagine din cetatea Kotor
Vedere din cetatea Kotor
  • marina și plaja din Budva urmată de o vizită prin orașul vechi
Plaja Budva
Plaja Budva
  • Micuțul și liniștitul Perast, cu faimoasa sa biserică pe insuliță.

foto 10 - Perast

  • Şi nu trebuie să rataţi o vizită la Dubrovnik, la 90km de Kotor.
Cetatea Dubrovnik
Cetatea Dubrovnik

Detalii logistice

Înscriere şi comunicarea informaţiilor către participanţi

  • Înscrierea s-a făcut ușor, formular clar la înregistrarea online
  • Plata cu cardul a decurs ușor
  • Nota bene: reducerea acodată pentru grup de 10
  • Pe durata celor 10 luni premergătoare concursului, organizatorul a ținut la zi participanții cu informații despre traseu, temperatura apei, condiții, numărul de participanți
  • A fost frumos şi faptul că organizatorul a avut minimum trei postări despre sportivii din România, despre sosirea în Muntenegru, dar și despre zilele noastre de antrenament.

Ridicarea pachetelor de concurs

  • Ne-am luat kiturile de participare repede;
  • Ne-au fost verificate legitimațiile și licențele naționale;
  • Pachetul de concurs nu a fost unul bogat, dar conţinea strictul necesar. Un pic diferit: cipul se primea la predarea bicicletei în tranziția T1 în ziua dinaintea concursului, iar casca de înot chiar la start, la intrarea în apă.

Zona de start şi expoziţia

  • Zona de start și cele două tranziții au fost corect aranjate;
  • Intrările și ieșirile din tranziții s-au făcut corect, pe părți opuse, fără a crea avantaje nimănui;
  • A existat mochetă în tranziție;
  • Rastelul de biciclete a fost aerisit, astfel încât concurenţii nu se deranjau între ei;
  • Cele două rastele cu sacii colorați de tranziție au fost clar marcați, cu cuie de agățat individuale, clar marcate;
  • A existat și un cort pentru schimb în caz de ploaie;
  • Nu s-a permis accesul persoanelor străine în zona de tranziție, intrai acolo doar pe bază de brăţară;
  • Introducerea bicicletelor și predarea s-a făcut fluent. Din păcate, nu am văzut făcându-se verificarea bicicletei, măcar frâne şi direcție, şi nici a căştii de concurs;
  • Când am intrat în zona de tranziţie cu bicicletele am primit și un gel din partea sponsorului, iar la cerere primeai în plus câte doreai;
  • Zona de expo a fost extrem de mică. Practic, era un singur cort, un singur expozant, cu marfă foarte puțină. În zonă nu am văzut magazine de sport pentru triatlonişti, nici măcar pentru ciclişti sau alergători.

Antrenamente oficiale – şedinţa tehnică

Antrenamentul oficial de înot s-a ţinut chiar la locul concursului, iar organizatorii l-au adus pe renumitul Luc van Lierde, dublu câştigător al finalei Ironman de la Kona, care ne-a oferit câteva sfaturi.

Şedința tehnică s-a ținut în două reprize: una în limba locală (probabil înțelegeau și țările vecine: Serbia, Bosnia etc) și una în limba engleză. Ca neajuns, s-a tinut in aer liber, în plin soare.

Cum a fost concursul Ocean Lava Muntenegru

DJZ_2137

  • La start s-au aliniat aproape 300 concurenţi;
  • Proba de înot a început la ora 07:00, cu start de pe mal, după intonarea imnului ţării gazdă. Pulsul ne-a fost ridicat cu acordurile trupei AC DC;
  • Startul a fost primit live de câteva mii de turişti aflaţi la bordul unei nave de croazieră;
  • Proba de înot a avut 1,9 km şi a constat în două tururi triunghiulare a câte 900 de metri;
  • Balizele de întoarcere au avut dimensiunea potrivită, fiind vizibile foarte bine de la nivelul apei;
  • Apa a avut aproximativ 18 grade, dar în câteva zone se simţeau curenţi reci, de la apa ce se revarsă în golf. În astfel de zone apa avea 13 grade!;
  • Pe primele două lungimi de la proba de înot s-au dat ceva lupte. Şi te înghionteai cu zdrahoni, pentru că în Muntenegru şi Croaţia ai sub 1,80 şi 90 kg doar dacă în copilărie ai avut simultan hepatită, scarlatină, oreion şi vărsat de vânt!;
  • La ieşirea din apă până la zona T1 am avut de alergat 300 de metri;
  • Traseul de bicicletă a fost cel mai frumos, cu peisaje absolut spectaculoase şi fără o diferenţă de nivel prea mare. Era favorabil recordurilor personale;
  • Şoc şi groază! Traseul de ciclism nu a fost închis circulaţiei auto! Am stat în spatele unei maşini de pompieri aflată în misiune, chiar de la ieşirea din T1, iar norocul meu a fost că pe prima urcare am putut depăşi maşina plină cu apă. Dacă ajungeţi în Muntenegru şi sunteţi cu bicicletele vă recomand să circulaţi cu mare atenţie. Şoferii din această ţară nu ne tolerează! Evitaţi rulajul aproape de acostament, pentru că atunci când depăşesc muntenegrenii trag brusc de volan, nici măcar nu aşteaptă să se facă depăşirea completă;
  • Unul dintre şoferi a ignorat semnele de oprire ale poliţistului şi a intrat cu maşina pe trase. Poliţiştii i-au blocat calea, l-au scos din maşină şi l-au culcat la pământ, iar eu eram la 100 de metri de această scenă!;

DJZ_2528

  • La capetele buclelor din traseu erau puncte de alimentare;
  • Au existat numeroşi voluntari la intersecţii, însă nu ştiu ce autoritate aveau nişte elevi de şcoală-liceu în faţa unor şoferi cam indiferenţi faţă de reguli;
  • La proba de ciclism au fost foarte puţini arbitri în mişcare. Cred că nu au fost mai mult de două motociclete şi nu s-au acordat penalizări pentru mersul la plasă;
  • Proba de semimaraton a avut loc pe un drum de faleză, sub forma a două bucle de 10 km, fără diferenţă de nivel;
  • Pe traseul de alergare au fost numeroase puncte de alimentare, cu apă, cola, izotonic şi energizante;
  • Voluntarii au fost extrem de serviabili şi atenţi;
  • Proba de alergare a avut loc pe un traseu cu numeroase terase, toate pline, iar turiştii ne-au încurajat şi aplaudat;
  • Finalul concursului a avut loc în piaţa din faţa intrării în cetate, foarte frumos amenajat;
  • Sosirea concurenţilor era anunţată la microfon, iar aceştia intrau în zona de finish pe un covor roşu şi puteau fi însosiţi de membrii familiei sau prietenii apropiaţi;
  • Medalia de finisher se primea personal din partea lui Luc van Lierde;

După concurs

Zona de finish rezervată concurenţilor a fost bine organizată. Puteai beneficia de masaj, aveai băuturi hidradante, chiar şi bere, şi o masă caldă în sistem catering. Mi-am recuperat echipamentul rapid, fără să mai fie nevoie să aştept terminarea concursului.

Festivitatea de premiere s-a făcut rapid, imediat după ce au sosit primii trei concurenţi la Open, băieţi şi fete, chiar dacă în competiţie se aflau încă majoritatea sportivilor. Susţin din plin acest mod de premiere.

Festivitatea de premiere pentru categoriile de vârstă s-a făcut seara, într-un club închiriat în mod special pentru concurenţi, unde au putut participa şi însoţitorii atleţilor.

O parte din lotul de sportivi români.
O parte din lotul de sportivi români.

Despre rezultatele sportivilor români, trebuie remarcaţi Andrei Dudu – locul 10 Open şi locul 2 la categoria 35-39) si Razvan Ilie – locul 1 categoria 50-54 şi locul 31 Open.

Am avut un concurs bun

Personal, am avut un concurs bun, m-am simţit excelent la înot, unde am descoperit cu plăcere flotabilitatea şi am încercat să profit de ea printr-un înot cât mai lung, pentru care sunt de obicei certat de către antrenorii mei.

Nu am fost mulţumit de distanţa pe care am înotat-o, sper să fie o eroare a ceasului: 2,3 km, în 35 de minute. Nu mi-au plăcut nici luptele pe care am fost să le dau cu alţi concurenţi pe primii 800 de metri.

Am avut mici probleme în T1, mi-a luat prea mult timp să-mi pun ciorapii şi mănuşile.

Proba de bicicleta a decurs foarte bine, în 02h40m, singurul adversar fiind dorinţa de a apăsa mai tare pedala.

Pentru alergare m-am pregatit cu două pilule Nospa (doza mare), înghiţite în T2. De obicei am probleme cu stomacul la proba de alergare, nu pot să mă alimentez decât cu apă, izotonic şi eventual cola. Timpul de la semimaraton –  01h45m – e relativ bun. Pe ultimii doi kilometri am redus ritmul, pentru că mi-am dat seama că nu mă încadrez într-un timp general de sub cinci ore. Am trecut linia de finish după 05h08m11s.

Aştept cu nerăbdare Ocean Lava Mamaia, să pot face comparaţia cu concursul din Muntenegru.

Concluzii generale

Am fost la o cursă într-o zona deosebit de frumoasă, într-o perioadă fără aglomeraţie şi partea frumoasă a fost faptul că am petrecut un concediu şi cu familia. Atmosfera de la concurs a fost mult mai relaxată decât la corporatistele competiţii Ironman şi Challenge şi totuşi nu s-a pierdut din rigoarea necesară.

Preţul de înscriere a fost mai mult decât rezonabil, iar traseul te îmbie la recorduri personale.

Comentarii

Comunitate sportivă onlineSusține financiar acest blog!