Duminica trecută (4 octombrie) am participat la cel de-al doilea maraton din cariera mea de alergător amator, Raiffeisen Bank Bucharest Marathon. Primul maraton tot aici l-am făcut, dar s-a întâmplat în 2011, când mi-am jurat că nu voi mai alerga distanța asta în viața mea. Și uite că nu m-am ținut de cuvânt.

Dacă primul maraton a însemnat suferință și frustrare, pe al doilea l-am trăit total diferit, chiar dacă am avut ceva emoții, așa, mai mult de alint. N-am o poveste de spus, nu știu cu ce să vă impresionez. De obicei îmi plâng de milă, sunt năpăstuit, dezavantajat, pornesc din start cu un mare handicap față de ceilalți și totuși termin cursa în mod eroic, deci merit laudele voastre.

De data asta voi fi sec. Nu m-am rănit în timpul cursei și nici nu m-am ales cu vreo accidentare după, cum am pățit atunci când am realizat un record personal la proba de semimaraton, dar am fost nevoit să iau o pauză totală de vreo patru luni. Mi-au apărut vreo două bășicuțe și m-am ales cu câteva arsuri de frecare, dar le consider răni minore, pe care nu trebuie să le bag în seamă.

Cum a fost cursa

Mi-am propus să alerg al doilea maraton cu o medie de maximum 5:20/km. Mi-a ieșit, a fost 05:16 min/km. Punct bifat.

Am încercat să alerg cât mai constant, fără excese, chiar dacă am fost tentat să iau ritmul alergătorilor din jurul meu. Întotdeauna se găsesc câțiva care sunt mai rapizi decât tine, care aleargă cu fix două secunde mai repede. Dacă te iei după ei și începi să-i urmărești, apar alții și alții și uite așa ajungi să alergi mult mai repede decât e cazul și pe urmă, la faimosul kilometru 30 te tai iremediabil.

Am stat în banca mea, iar asta se vede și în graficul de mai jos, care reprezintă timpul obținut la fiecare cinci kilometri din cursă. După cum se vede, nu sunt diferențe mari între segmente.

Maratonul 2 - analiza la 5 km

Nici la segmentele de 10 km lucrurile nu stau diferit. Ultima parte a fost cea mai domoală, mă ajunsese oboseala, dar se încadrează totuși în nota cu care am alergat pe întreaga durată a maratonului.

Maratonul 2 - analiza la 10 km

Traseul mi s-a părut mai greu decât cel de până acum. Pentru cei care nu știu, anul acesta traseul maratonului a fost extins la 33 km, pe mai multe artere din centrul orașului. Până acum se alerga repetând o bucată de aproximativ 21 km. Spun că mi s-a părut mai greu pentru că au fost mai multe urcări, destul de lungi, dar și multe întoarceri, în ac de păr, care te storc de energie, pentru că trebuie să încetinești până aproape de oprire, după care să accelerezi din nou.

Cu toate că a fost destul de cald, cu temperatura ajungând până pe la 20 de grade, o mare parte din traseu a fost la umbră. M-am echipat și cu șapcă, ce-i drept, pentru că știu din experiență cât de tare te poate epuiza soarele când alergi mult, chiar dacă nu este foarte puternic.

Energizante și hidratare

La Maratonul numărul 2 au lipsit cu desăvârșire crampele. Am fost prevăzător și nu m-am bazat doar pe punctele de hidratare puse la dispoziție de organizatori. Știam că nu-i suficient să apuci un păhărel cu apă sau cu băutură izotonică și să treci mai departe. Corpul are nevoie de energie și de mineralele pe care le elimini prin transpirație. Se pricep alții mai bine decât mine, nu insist. Vă spun ce a funcționat la mine.

Cu aproximativ 30 de minute înainte de cursă am mâncat un baton cu cereale și fructe Isostar Long Energy. În timpul cursei am consumat trei geluri Isostar cu gust de lămâie, primul la km 10, al doilea la km 18, iar al treilea la km 34. Pe la km 28 am băut activator Isostar Energy Shot. În afară de astea, înainte de cursă am băut 500 ml de băutură preparată cu Pudră Isostar Long Distance Energy, pe care am combinat-o cu un plic de pudră Isostar Bicarbonat Anticrampe. Am avut încă un bidon de 500 ml cu această combinație, cu care am alergat în mână și din care am băut între punctele de hidratare de pe traseu, până pe la km 30. După ce am trecut de această bornă, mi-am scos din buzunar cele două pastile efervescente Isostar Powertabs, pe care le-am pus într-o sticlă cu apă de 500 ml luată de la unul dintre punctele de hidratare.

Repet, în niciun moment al cursei nu am avut crampe, iar nivelul de energie a fost integral într-o zonă de confort. Nu m-am oprit deloc și nici nu m-am simțit epuizat, nici măcar la sfârșit, pe ultimi doi, trei kilometri. Obosit am fost, normal, mușchii m-au durut, normal, dar presupun că sunt stări normale după ce parcugi în alergare peste 42 km.

Update: La cererea cititorilor, adaug și rezultatul final pe care l-am obținut la ediția 2015 a Maratonului București. M-am clasat pe locul 200 din 893 de participanți care au terminat proba de maraton (au luat startul 1.090), cu timpul oficial 3:44:20. Acest timp m-a dus pe poziția 35 la categoria mea de vârstă (35-39 ani), din 176 de participanți.

Antrenament pentru maraton

Nu am urmat un plan specific pentru maraton, dar m-am bazat pe faptul că anul acesta am fost la multe concursuri de ciclism, triatlon și alergare. Cu toate că am ajuns la o greutate care nu-mi face cinste (+95kg), am fost într-o condiție fizică foarte bună. Dacă printre cititorii acestui articol se află și începători ar trebui să ia în considerare faptul că un maraton nu se poate alerga fără muncă în prealabil. Anul acesta am alergat peste 2.100 km, față de cei 426 km pe care i-am avut în 2011, când am atacat primul maraton. Cu alte cuvinte, nu cred că este suficient să vă ridicați de pe canapea, trebuie să munciți serios dacă vreți să terminați un maraton fără suferință.

Comentarii

Comunitate sportivă onlineSusține financiar acest blog!