Fac parte din categoria acelor alergători amatori care îşi fixează un obiectiv personal înaintea fiecărei curse, cum ar fi să termine într-un anumit interval sau, şi mai provocator, să termine înaintea unui anume concurent, pe care-l “vânează” de mai mult timp şi cu care îşi măsoară puterile. Dacă mă încadrez în timp, dacă depăşesc cât mai multă lume, atunci am sentimentul că am realizat ceva, altfel o iau ca pe un eşec.

La Raiffeisen Bank Bucharest International Marathon, unde am participat la proba de semimaraton, îmi propusesem un timp ambiţios, de 01:35:00. Doream să mă încadrez sub această bornă temporală şi n-ar mai fi contat că mă dor picioarele, n-ar mai fi contat locul în clasament, n-ar mai fi contat nimic altceva decât faptul că mi-am atins scopul, că mi-am impus o limită şi că am depăşit-o.

Duminică am reuşit mai mult decât mi-am propus, am reuşit să-mi distrug vechiul record personal (01:43:20) cu peste 10 minute! Am reuşit să alerg semimaratonul în 01:33:03, iar locul obţinut, 89 din 2190 de concurenţi care au terminat semimaratonul Bucureşti, echivalează cu unul de podium pentru mine.

Rezultat semi Bucuresti

Aş vrea să vă spun o poveste, ceva sentimental, care să vă impresioneze şi să vă inspire, dar nu pot. În spatele acestor cifre (seci) stau alte cifre (seci):

  • În 2011 am alergat 426 km
  • În 2012 am alergat 882 km
  • În 2013 am alergat 1162 km
  • În 2014, am alergat 1396 km (cifră valabilă până azi, 6 octombrie).

Care e secretul?

După rezultatul de ieri m-au întrebat mai mulţi prieteni care e secretul reuşitei mele. Cei care aleargă ştiu foarte bine că nu există UN secret, ci o mulţime de secrete, care numai secrete nu sunt, pentru că sunt la îndemâna oricui vrea cu adevărat să le cunoască. Aceste secrete sunt strâns legate între ele, se întrepătrund, iar împreună te formează, ca alergător.

Am muncit din greu, în fiecare zi, să-mi ridic nivelul. Am alergat cât am putut de mult, iar asta m-a ajutat, în primul rând, să scap de surplusul de greutate. În urmă cu un an, prin iarnă, aveam 102,5 kg, iar acum am ajuns la 87 şi un pic, dar încă vreau să mai slăbesc vreo 10 kg.

Nu sunt un alergător bun, sunt un alergător mediocru, dar mă motivează un singur gând: mâine vreau să fiu mai bun decât sunt astăzi. Nu cred că mi-am atins încă apogeul ca alergător şi simt că se poate şi mai bine. Şi da, pentru mine începe o nouă viaţă. De fapt, după fiecare concurs reuşit începe o nouă viaţă, pentru că trebuie să trec la următorul nivel, iar acum ţinta va fi să alerg semimaratonul sub 01:30:00.

Ce mi-a plăcut cel mai mult

Cel mai frumos moment al zilei de duminică a fost, în afară de faptul că mi-am depăşit limitele, faptul că a venit mama la finish, să mă felicite. Şi m-a întâmpinat şi cu o sticlă de must proaspăt făcut 🙂

Mama la semimaratonul Bucuresti 2014

 

 

Comentarii

Comunitate sportivă onlineSusține financiar acest blog!