Nu ştiu cum a fost Rocket Bike Fest 3 pentru Marius Petrache, care a câştigat concursul la categoria profesioniştilor, dar pentru Vlăduţ, care a participat alături de mine la categoria Family 7-10 ani, “a fost noroios, murdăricios, lipicios şi scârboşel”.

Vladutz prin noroi la Rocket Bike Fest 3

 

Rocket Bike Fest s-ar fi putut numi, la fel de bine, Rocket Mud Fest, n-ar fi fost nimic exagerat. Trebuia să parcurgem două ture a câte 4,5 km prin pădurea Cernica. Primul kilometru era drum de maşină, cu pietriş, pe care se putea pedala fără probleme, dar pe urmă traseul intra în pădurea Cernica, ale cărei poteci erau pline de noroi şi băltoace. În pădure a trebuit să ne luptăm şi cu ţânţarii, care te atacau în hoarde dacă te opreai şi măcar o secundă.

Vlăduţ s-a descurcat admirabil, peste 70% din traseu l-a parcurs pe bicicletă, pedalând. A trecut pe roţi prin locuri în care eu m-am dat jos de pe bicicletă. A fost curajos, a fost plin de energie şi, mai mult decât oricând, el care înainte îşi dorea să meargă de mână cu prietenii săi, a dorit să depăşească, să fie cât mai în faţă. A fost competitiv, bătăios şi, cu excepţia unui singur moment, când a căzut de pe bicicletă şi s-a lovit, nu s-a plâns că-i greu traseul sau că nu mai poate.

După prima tură însă, adică după 4,37 km, cât îmi arăta mie aplicaţia GPS de la telefon, organizatorii ne-au oprit. Vlăduţ era oricum foarte obosit şi a doua tură ar fi fost un chin pentru el.

Rocket Bike Fest 3 - mana de ajutor pentru Vladut
E adevărat, a avut nevoie şi de ajutor, pentru că în unele locuri chiar nu se putea pedala.

Chinul Nataliei

Cu Natalia, sărăcuţa, lucrurile au stat total diferit. În primul rând, a fost cea mai mică din concurs. În al doilea rând, a avut cea mai mică bicicletă din concurs. În al treilea rând, a mers pe jos aproape trei kilometri, prin noroi, cărându-şi singurică bicicleta, pentru că Ioana are probleme cu spatele şi de-abia şi-a împins bicicleta ei.

Natalia - epuizata la Rocket Bike Fest 3

Rocket Bike Fest a fost un coşmar pentru Natalia. Am remuşcări că nu m-am dus eu cu ea pe traseu, pentru că aş fi ajutat-o mult mai mult decât a putut s-o facă Ioana. A terminat cursa pe ultimul loc în 1h30′.

A căzut de nenumărate ori nu din cauza noroiului, ci din cauza epuizării. S-a lovit, s-a ales cu cucuie, au muşcat-o rău de tot ţânţarii (ca şi pe Ioana), era sfârşită.

Ieri am fost cu ea la doctorul de familie, pentru un control de rutină. Din întâmplare, aveam în ghiozdan medalia pe care a primit-o la Rocket Bike Fest şi am scos-o ca s-o laud în faţa doctoriţei, care a întrebat-o de unde o are. Iar Natalia, senină, a spus: “o am de la un concurs cu noroi”. Nici pomeneală de bicicletă, ea a fost la un concurs cu noroi. Poate că şi noi am greşit că am dus-o la un concurs de biciclete unde vârsta minimă era de 7 ani (ea are 4), mai ales în condiţiile în care ştiam că plouase mult.

Până la urmă, după ce s-a ales cu haine curate şi uscate, după ce s-a reîntâlnit cu prietenii, după ce a mâncat, a început să zburde pe-acolo şi s-a jucat în următoarele ore cu o energie maximă, de parcă nimic obositor nu s-ar fi întâmplat.

 

Comentarii