Prima Evadare 2013 - inainte de start - Emilian Nedelcu
Înainte de start, la Prima Evadare 2013, lângă Focus Black Forest 29er

Prima Evadare 2013, ediția a cincea a celui mai popular concurs de mountain bike din România, n-a fost de bun augur pentru mine. Ar fi putut fi, părea a fi, dar totul s-a terminat din cauza unei piulițe care nu a fost strânsă cum trebuie.

Mai aveam 3 km, eram undeva între poziția 120 și 130 când, cu toate că aveam muzică tare în căști, am auzit un hârâit suspect la roată din față.

Ax roata fata bicicletaM-am oprit și când m-am uitat să văd care-i problema și nu mi-a venit să-mi cred ochilor. Axul care suține roata era ieșit pe jumătate. Nu mai puteam continua competiția, cel puțin nu pe bicicletă. Am început să merg pe lângă bicicletă și, în contextul în care eram un pachet de nervi, a căzut și axul și pierdut a fost, prin iarba înaltă.

Am luat bicicleta în cârcă, cu tot cu roata din față, am strâns din dinți și am pornit-o spre finish.

Mai erau 3 km. Un reprezentant al Primei Evadări a venit la mine și m-a întrebat dacă nu doresc să vină cineva să mă recupereze de pe traseu. Nici gând! Aș fi făcut cei 3 kilometri și târâș, numai să duc până la capăt cursa. Mi s-a mai întâmplat așa ceva, la Gârboavele XC.

Până am ajuns la punctul terminus peste 300 de bicicliști au trecut pe lângă mine. Fiecare înfigea câte un cuțit în inima mea.

Prima Evadare 2013 - Finish - Emilian Nedelcu - Foto Ciclism.ro

Până la urmă m-am clasat pe locul 450, la general. Am primit medalia metalică, care certifică faptul că am terminat Prima Evadare în primii 500, dar am fost lipsit de bucuria și mulțumirea terminării unei curse muncite până la capăt.

Cu două zile înainte

Vineri seara am dat o fugă până la service-ul BikeXpert, cu Focus Black Forest-ul 29er, pe care l-am primit de la Maros Bike pentru concursul Prima Evadare. Îi montasem SPD-urile și voiam să mă asigur că le-am prins bine și că totul e în regulă cu bicicleta. Roata din față nu era centrată bine și discul de frână atingea plăcuțele de frână.

Răzvan Bucătaru (Cocoș) a verficat SPD-urile, mi-a reglat ghidonul, pe care-l montasem un pic strâmb, mi-a uns lanțul, mi-a reglat roata din față, după ce a umblat un pic pe la spițe, mi-a reglat presiunea din roți, care erau prea umflate și mi-a centrat roata din față.

“Ai verificat dacă arcurile de la ax sunt poziționate bine?”, m-a întrebat. Habar nu aveam că arculețele alea, care sunt puse de o parte și de alta a axului, trebuie să stea într-o anumită poziție. Le-a verificat el. În partea axului cu mânerul era pus bine arcul. În partea cealaltă, la piuliță, nu exista niciun arc.

“E ok, merge și așa”, mi-a spus Răzvan. All done, mi-am luat bicicleta și am plecat.

Ziua a început suspect de bine

Nu știu cum ați fost voi, dar eu m-am culcat târziu cu o zi înainte de concurs și m-am trezit foarte devreme în ziua concursului, pe la 06 dimineața. Vremea se anunța pefectă, cum a și fost, de altfel. Sorin, partenerul meu la Asociația Biciclistul.ro, s-a oferit să mă ia cu mașina până la locul startului.

L-am refuzat și i-am spus că prefer să merg cu bicicleta. Îmi place să văd cum, pe măsură ce mă apropii de locul de start, încep să curgă din toate părțile bicicliștii. În plus, cei 15 km până la locul de unde urma să plec pe traseul Prima Evadare 2013 erau o bună ocazie să-mi încălzesc articulațiile.

Am făcut, deci, o plimbare până la locul startului. Am pedalat ușor, relaxat, gândindu-mă cum va fi pe traseu.

La start

La start m-am aflat printre primii 200 de concurenți, adică în vârful de lance. În spatele meu erau aproape 3.000 de oameni, care s-au pus în mișcare după ce s-a dat startul. Am plecat foarte tare și mă așteptam să depășesc o mare parte din concurenți, dar nu mică mi-a fost surpriza când am constatat că nu prea fac depășiri.

Prima Evadare 2013 - Start - Foto Ciclism.ro

Se mergea foarte tare, iar concurenții păreau a fi într-o formă de invidiat. Am reușit, totuși, să fac mai multe depășiri pe parcursul buclei pe șosea, înainte de a intra în pădure. Acolo am pedalat precaut, pentru că se iscase un enorm nor de praf și îmi era frică să nu cad.

Fără opriri

Nu m-am oprit la niciun punct de hidratare. Avem geluri High5 la mine, din care am consumat pe parcursul cursei vreo cinci. Aveam un bidon de 750 ml cu apă amestecată cu două lămâi și mai aveam încă doi litri de băutură energizantă, tot de la High5.

Cum a fost pe Focus Black Forrest 29er

O bicicletă 29er este un vis! A fost pentru prima oară când am pedalat pe o bicicletă cu o astfel de dimensiune și pot spune, cât se poate de sincer, că așteptările mi-au fost depășite. Când mă înfigeam în pedale bicicleta răspundea aproape instantaneu, iar viteza dezvoltată era extrem de vizibilă. La fiecare accelerare depășeam concurenți, mai ales la drum întins.

Prima Evadare 2013 - Palatul Ghica - Emilian Nedelcu - Foto Freerider

Focus Black Forrest 29er, un model pe culoare albă :), a fost ca un armăsar nărăvaș. Vitezele se schimbau  impecabil. Ce-i drept, am stat în 90% din timp pe foaia mare și modificam doar pinioanele. N-a cârâit, n-a mârâit,a mers ca unsă.

Am luat o singură căzătură cu ea. Mi s-a spus și înainte de concurs. Nu te băga în viraje strânse și nu încerca să fii dibaci pe 29er. Nu s-a întâmplat la un viraj strâns, ci mi s-a tras de la o urmă de roată de tractor în care mi-a intrat roata din față și de unde am derapat. Nu aveam o viteză foarte mare și nici nu m-am lovit prea rău.

Prima Evadare are un traseu mai mult plat, cu multe linii drepte. Aici am simțit marele avantaj al unei biciclete 29er.

Șaua a fost extrem de confortabilă, cel puțin eu m-am simțit foarte bine pe ea și nu mă resimt absolut deloc. Citesem un review despre Focus Black Forrest în care șaua era trecută la capitolul dezvantaje. Eu n-am nimic să-i reproșez.

Mă gândesc că unul dintre avantajele pe care ți le aduce o bicicletă 29er este faptul că, având roțile mari, reduce foarte mult șocul pe care-l resimți când treci peste hârtoape. Mulți s-au plâns că ultimii kilometri din Prima Evadare au fost teribili, pentru că fundul le-a fost măcinat de către urmele mărunte lăsate pe drum de către roție tractoarelor. Sincer, eu nu prea le-am simțit.

Singurul aspect care nu mi-a plăcut la Focus Black Forrest 29er a fost greutatea. N-am cântărit-o, dar cred că avea peste 15 kg. Probabil că există modele 29er mult mai ușoare, dar și mult mai scumpe. Este însă un aspect care poate fi trecut cu vederea, fără prea multe regrete, dacă ai un buget limitat, dar vrei totuși să beneficiezi de avantajele pe care ți le conferă o astfel de bicicletă.

În ciuda faptului că m-am clasat pe locul 450, pot spune că a fost una dintre cele mai reușite curse pe care le-am făcut până acum în cariera mea de sportiv amator, iar acest lucru se datorează, în mod special, faptului că am fost apt, fizic vorbind, dar și faptului că am avut o bicicletă net superioară celor pe care m-am dat până acum.

Comentarii

Susține acest blog. Donează!Susține acest blog. Donează! Become a Patron!