Ciprian Bălănescu, multiplu  campion naţional la triatlon (vezi pagina dedicată), a avut o viaţă extrem de încercată. La  vârsta de un an i-a murit tatăl. Din cauza lipsei de bani,  împreună cu cei doi fraţi ai  săi a fost dat la  orfelinat şi îşi vedea mama o dată la două săptămâni.

Chiar dacă împrejurările au fost spartane, Ciprian nu s-a lăsat şi s-a luptat să meargă mai departe. Prin sport a ieşit la lumină. L-a călit, dar   într-un mod armonios, aşa cum  Michellangelo scoatea la iveală statuile din blocuri brute de marmură.

La 26 de ani, triatlonistul Ciprian  are un vis: să participe la  Jocurile  Olimpice de la Londra, din 2012, la proba de triatlon. Acest trisport – înot,  ciclism  şi alergare – are o istorie  de 23 de ani în România, dar niciodată  un  sportiv român nu a reuşit să ajungă la  Jocurile  Olimpice.

Ciprian are o şansă  reală acum,  care depinde numai de el. Din păcate, propoziţia anterioară nu este adevărată  în totalitate.

Ciprian  Bălănescu are nevoie de sponsori pentru a reuşi, are nevoie de bani pentru antrenamente, are nevoie de bani pentru alimentaţie, are nevoie de bani pentru cantonamente, are nevoie de bani pentru înscriere la concursuri, are nevoie de echipamente, are nevoie de foarte multe.

Triatlonul este un sport total. La nivel profesionist, ca triatlonist nu ai viaţă personală, iar   Ciprian nu face excepţie: se antrenează şase ore pe zi, fără zile libere, fără repaos, fără compromisuri.

Dacă vrei să reuşeşti în acest sport trebuie  să  treci dincolo de  limitele corpului uman, trebuie să fii tare psihic şi trebuie  să posezi tehnică. Aici te diferenţiezi de ceilalţi concurenţi,  care poate că sunt la fel de puternici şi rezistenţi la efort fizic.

N-am să intru  în amănunte eu, o va face Ciprian în acest interviu.

Ciprian Balanescu, alergare

Visul: Jocurile  Olimpice de la Londra, 2012

L-am rugăt să-mi spună ce anume trebuie să facă pentru a ajunge la Jocurile Olimpice.

„În primul rând, trebuie să am sponsor care să mă susţină financiar”, a spus Ciprian.

„Ca să pot să mă calific la Olimpiadă trebuie să fiu eu bun, să reuşesc să mă pregătesc aşa cum trebuie, să ajung la parametrii la care trebuie să fiu”.

La Jocurile Olimpice vor participa doar cei mai  buni 55 de sportivi ai lumii la triatlon. Ciprian trebuie să fie unul dintre ei. Va trebui să acumuleze peste 500 de puncte competiţionale şi să fie acolo,  între primii 55, atunci când se trage linia.

Lipsa de bani

De cinci luni de zile nu am niciun salariu

Sunt pe cont propriu, pe banii mei, strânşi pe parcursul activităţii sportive, spune Ciprian.  Evident, n-o mai poate ţine mult aşa. În primul rând că triatlonul nu este un sport din care să te îmbogăţeşti  şi, în al  doilea rând, fără un job – când să-l mai facă şi pe ăsta?– n-ar avea de unde să scoată bani.

Anul trecut a avut şansa, datorită unor sponsori generoşi, să se antreneze două săptămâni în Spania, la o bază sportivă dedicată atleţilor de performanţă, a doua ca mărime din Spania.

„Am învăţat în două săptămâni în Spania cât n-am învăţat în şapte ani în România”, spune Ciprian.

Cele două săptămâni l-au costat pe Ciprian 3.000 de euro. Pentru că n-a fost acolo prin  intermediul Federaţiei, n-a beneficiat de nicio reducere. A plătit cu această sumă biletele de avion, transportul bicicletei, taxi de la aeroport până la bază, cazarea, masa şi ce-a mai consumat pe acolo.

„Mi-am mai cumpărat un echipament şi cam atât”, spune Ciprian.

Ce sumă ai nevoie acum?

„În jur de 10.000 de euro”, spune Ciprian.

Cât câştigi  pe lună?

Câştig pe lună 0 lei.

Ciprian Balanescu, bicicletaÎncepând din 2011, Ciprian Bălănescu a fost legitimat la un  club care a luat fiinţă în acest an: Corona Braşov. Colegii lui sunt, practic, podiumul României la triatlon: Diaconu şi Baractaru.

„Ne-am  făcut un buget, după ce se aprobă, atunci voi avea un salariu, sper. Va fi un salariu mediu. Din salariul pe care va urma să-l primesc, voi investi în echipament, vitamine, hrană de traseu, pentru că toate astea necesită foarte mulţi bani. Spre exemplu, hrana de traseu la un antrenament de trei ore pe bicicletă poate costa minim 20 de  lei”, a spus cu modestie Ciprian.

Cheltuieli pe an

„Cu competiţii cu tot, cheltuielile mele s-ar ridica undeva la 20.000 de euro anual. Şi sunt modest.  Comparativ cu o altă  ţară, cheltuielile  sunt în jur de 40.000 de euro. Ar fi un caz fericit dacă mi-aş permite 20.000 de euro”, spune cu amărăciune Ciprian.

„Sper că voi reuşi să găsesc noi sponsori, care să mă susţină. Deocamdată nu mă bazez pe nimic”, afirmă sportivul.

Cât e în Bucureşti se antrenează cu echipa de ciclism a clubului Dinamo, iar alergarea o face singur.

„Trebuie să merg la cât mai multe curse, pe care trebuie să mi le aleg eu cu atenţie. Trebuie să fiu şi realist, pentru că ştiu care este nivelul meu”, spune Ciprian.

Pentru a acumula numărul necesar de puncte, Ciprian va participa la cel puţin 12 curse de triatlon într-o perioadă de numai şase luni,  din iunie şi până la sfârşitul lunii noiembrie.

Câştigarea campionatului naţional de triatlon i-ar  aduce 150 de puncte. A fost de şapte ori campion naţional, deci are şanse să mai fie încă o dată.

În condiţia în care campionatul naţional va fi înaintea Olimpiadei, Ciprian va avea  şansa să participe de două ori  şi să acumuleze 300 de puncte. Adică,  i se vor contoriza punctele de anul acesta (2011) şi punctele din 2012.

„Mai este campionatul balcanic şi mai sunt câteva curse pe care nu le spun acum”.

Antrenamentele

Pe o scară de la 1 la 10 unde ţi-ai pune nota dn punct de vedere al pregătirii fizice?

„Eu  în momentul de faţă mă concentrez doar pe pregătire. Nimic altceva, nici măcar să merg la un suc cu prietenii”, spune Ciprian.

Are şase ore de antrenament zilnic. Timp de 14 zile nu are nicio zi liberă.

„De luni până sâmbătă înot de şase ori, alerg de şase ori şi merg de patru ori cu bicicleta. Asta înseamnă că alerg 9 ore,  înot 12 ore şi merg cu bicicleta încă 12 ore”, a spus sportivul.

Antrenamentele nu trebuie întrerupte sub nicio formă. Kilometrii trebuie acumulaţi, trebuie  să înoate cât mai mult şi să alerge practic la  nesfârşit.

“Am o vorbă: plouă, ninge, vom  învinge”, spune Ciprian.

Ar fi vrut ca în luna decembrie să plece în Barcelon sau în Cipru, unde clima i-ar fi permis  să înoate în mare. Are nevoie de acest lucru, pentru că apa din bazin  este cu mult diferită faţă de cea din lac, mare sau ocean, unde se desfăşoară de obicei competiţiile de triatlon. Acolo trebuie  să ţină cont de valuri, apa are altă greutate, mişcările sunt altele.

Din păcate, iarăşi, nu  şi-a permis financiar.

Amintiri, prima cursă de triatlon

Ciprian a participat la prima sa cursă de triatlon la 18 ani. A aflat că se organizează competiţia în Timişoară şi s-a hotărât, cu două luni înainte, să participe.

S-a antrenat în această perioadă, înotând în râul Bega, pedalând pe şoseaua Lugojului  şi alergând prin pădure.

La concurs au participat cluburi cu tradiţie  în triatlon, printre care şi Steaua. Sec, a câştigat cursa. Fără drept de apel.

„Persoana pe care eu o respect cel mai mult m-a ajutat să ajung unde sunt acum: Nagy Ştefan”, spune Ciprian cu recunoştinţă.

Ironman?

„Sincer, asta şi aştept. O spun din toată inima”.

Pentru cine nu ştie, Ironman este competiţia supremă de  triatlon, ale cărei probe ridică limitele fizice umane aproape de imposibil. La Ironman trebuie să înoţi 3,8 km, să pedalezi 180 de km şi să alergi 42 km. Doar cei mai buni dintre cei mai buni ajung  să concureze în cadrul acestui tip de competiţie şi puţini termină cursa pe picioarele lor.

La Olimpiadă, unde-i dorim din suflet să ajungă, Ciprian va trebui să înoate 1,5 km, să pedaleze 40 km şi să alerge 10 km.

După ce a câştigat triatlonul din Timişoara, la 18 ani, Ciprian s-a dus la o competiţie half Ironman. A câştigat-o.

Dacă vrea la Ironman, va  trebui să se pregătească şi mai mult decât acum, în jur de 50 de ore pe săptămână.

 

Cu sportul în sânge

Sportivul Ciprian este ca adolescentul avid să citească, orice, numai să citească, să acumuleze, să înveţe, să ştie, să descopere, să cucerească.

„Eu aş merge la toate cursele la care aş putea, indiferent că sunt de role, de alergare, de alergare montană, de triatlon,  duatlon sau maraton. Aş merge la toate cursele”.

În afară de sport ai şi alte pasiuni?

Da, să mă dau pe role, să merg pe munte. 🙂 Mai citesc din când în când.

Până la ce vârstă poţi concura?

“30, 32”.

„Nu vreau să ajung la 40 de ani şi să regret că nu am făcut tot ce mi-a stat în putinţă pentru a reuşi să ajung acolo, unde-mi doresc eu, adică în sportul de mare performanţă, la cel mai înalt nivel”, spune Ciprian.

Comentarii

Comunitate sportivă onlineSusține financiar acest blog!