Amintiri de biciclist, într-un interviu cu tata – Episodul doi

Avem gata şi episodul 2 al interviului cu tata. Primul episod poate fi găsit aici.

Ce burtă să am mă dacă fac atâta sport?  Eram înnebunit după bicicletă.

Tata a făcut sport toată viaţa lui. La un moment dat, avea carneţele în care îşi nota câţi km a mers cu bicicleta. S-au pierdut de-a lungul timpului, dar crede că, per total,  a făcut vreo 20.000 km cu bicicleta. E mult, e puţin, nu ştiu. Oricum, trebuie luat în considerare faptul că era un biciclist amator.

Cum era traficul prin Bucureşti pe vremea lui?

N-aveam probleme. Mergeam pe bulevarde. Aveam talente.

O chestie care m-a amuzat: când era tata tânăr, prin anii 60-65,  poliţiştii schimbau manual culoarea la semafor. Stăteau în nişte borcane de stică 🙂

Nu era trafic. Nu era stres.

Tata călătorea săptămânal, cu bicicleta, până la Alexandria. A doua zi venea la Bucureşti, tot pe bicicletă.

Prindeam camioane care cărau marfă şi nu mergeau cu mai mult de 50 km/h. Intram în plasa lor. Se amuza şoferul, care mă proteja, nu frâna niciodată brusc. Mergeam şi câte 50 de km după câte o maşină.

Şoseaua Bucureşti-Alexandria era făcută de nemţi, din ciment. Acum, probabil, e mai proastă decât atunci.

Niciodată nu am păţit nimic la toate căderile.

Comentarii

Susține acest blog. Donează!Susține acest blog. Donează! Become a Patron!