Concursuri Triatlon

11Tri Belgrad – 24 septembrie 2017 păreri – impresii – experiență personală

Articol de Bogdan Ioniţă

Deși a trecut ceva vreme de la acest concurs, fac această scurtă prezentare a evenimentului deoarece acum este exact perioada în care se fac planurile pentru 2018 și acest eveniment poate fi o opțiune. Să vedem care ar fi datele.

Primele informații despre 11Tri Belgrad le-am primit în primăvară prin intermediul Federaței Române de Triatlon, ce primise de la organizatori o prezentare a concursului împreună cu o invitație către triatloniștii amatori. Am verificat calendarul și data propusă părea acceptabilă. Era o suprapunere cu ultima etapă din circuitul RTS de la Callatis, dar cum în acest an nu am avut obiectiv acest circuit, participarea părea posibilă.

Ca la orice concurs extern la care intenționez să particip, încerc să-mi alătur câți mai mulți prieteni și am început în paralel negocierile. Totul urma să fie decis după terminarea vacanțelor de vară.

Personal am avut un an cu o mini vacanță în iulie și vacanța mare la începutul lunii august, așa că după o absență de la toate concursurile programate în această perioadă (am ratat din păcate câteva la care îmi doream să particip: Campionatele Europene de Cross Duatlon, Triatlonul de la Târgu Mureș și Fără Asfalt la Munte) m-am trezit la începutul toamnei cu poftă de competiții și o posibilă tripletă la fiecare şapte zile: 70.3 la Transfier, Olimpic la Mamaia și un final de sezon cu un 70.3 la Belgrad. Suna perfect!

Primele contacte cu organizatorii concursului de la Belgrad au început de prin luna iunie. După un 10% discount pentru un pachet de 10 colegi de club (în final prieteni) obținut la Ocean Lava Montenegro, organizatorul aflat la prima ediție a oferit un 5+1 gratuit. Din păcate pe site-ul oficial informațiile despre numărul participanților lipseau cu desăvârșire și asta făcea să amâne și decizia mea de înscriere. Mai mult, măreața mea listă de posibili prieteni participanți s-a volatilizat precum în celebrul roman polițist 10 NEGRI MITITEI și m-am trezit singur.

Cum lucrurile după Transifier și TriChallenge mergeau foarte bine și simțeam că sunt în creștere, am decis să particip. Vizitasem deja Belgradul de cîteva ori în drum către ski sau vacanțele din Balcani și imaginea conturată era una foarte plăcută. Ziua concursului era programată duminică, așa că mi-am făcut un program cu plecare din București vineri și deci două zile suplimentare de vizitat obiective din oraș.

Drumul meu favorit spre Belgrad este prin Drobeta Turnu Severin și Porțile de Fier. De acolo începe porțiunea spectaculoasă pe malul Dunării, pe malul sârbesc.

Calitatea asfaltului este  medie, însă compensează prin peisajele superbe, numeroasele tuneluri (atenție, neiluminate!) și traficul aproape inexistent în această perioadă a anului. Merită să zăboviți un pic în dreptului sculpturii în stâncă a lui Decebal.

Este de admirat și spectaculoasa Cetate Golubac (românește Golumbacu sau Golubăț), străbătută de șosea printr-un tunel, acum în curs de restaurare – veche cetate turcească construită pe ruinele unui castru roman.

După ce se părăsește malul Dunării, drumul nu mai este așa atractiv, dar se ajunge relativ repede la Belgrad. În total un drum de circa 8-9 ore.

Si acum despre concurs…

Înscriere, pachet de concurs, şedinţa tehnică

Momentul a fost organizat la Hotelul Crowne Plaza Belgrad. amplasat în zona denumită New Belgrad, parte relativ nouă, cu construcții noi de sticlă dintre care se remarcă Centrul Multifuncțional Sava (inițial Centru de Congrese inaugurat de Tito) – unul din cele mai mari din SE Europei și Belgrad Arena, impresionanta Sală de Sport a Serbiei cu 18.000 locuri pentru spectatori și 70 boxe private cu 860 locuri suplimentare (cu actualii guvernanți și edili nu cred că vom putea spera vreodată să urmărim un eveniment sportiv într-o sală asemănătoare în București…. auzisem că planul nostru era pentru o sală de 10.000 locuri care să înlocuiască antica Sală Polivalentă, pe ampalsamentul turnului de parașutism).

Atmosfera a fost patru stele, spații generoase, parcare imensă gratuită. În parcare a fost amenajat pentru sportivi și un rastel de biciclete, păzit de 2 organizatori.

Înscrierea a decurs repede, voluntarii prezenți îndrumau clar concurenții către zona de înscriere și formalitățile au fost ușoare. Și de această dată legitimația anuală F.R.TRI. a fost utilă, făcând o mică economie în buget.

Pachetul de concurs a conținut tricou eveniment, 2 geluri, cască înot personalizată pentru eveniment, set autocolante (număr concurs alergare-bicicletă, autocolante pentru bicicletă, cască și tatuaj cu număr concurs) pliante-reclame de la diverși parteneri. Cipul urma să fie primit după depunerea bicicletei (aceasta era garanția, fiind totodată și moneda de schimb pentru recuperarea bicicletei la final).

Până la începerea ședinței tehnice a fost programată pasta party, într-un salon al hotelului, unde s-au servit la discreție (inclusiv pentru însoțitori) în regim de autoservire, paste cu sos de roșii cu carne și paste cu sos de brânză precum și apă sau sucuri.

Ședința tehnică s-a organizat în două runde, prima în limba sârbă a doua în engleză. La cea de-a doua am fost prezenți sub 10 concurenți. Informațiile primite au fost clare și suficient de bine însoțite de imagini și proiecții pe ecran. Aici am avut confirmarea faptului că bicicleta trebuie depusă oblgatoriu în acea după-amiază în zona de tranziție, iar restul echipamentului putând a fi completat a doua zi dimineață.,

Tot aici m-am întâlnit cu cel de-al doilea român ce urma să ia startul, George Daniel Ilinca, cu care am schimbat câteva informații aflate pentru cursă.

Antrenamente oficiale şi depozitarea echipamentului

Imediat după terminarea ședinței tehnice, la circa 30 minute începeau antrenamentele oficiale de înot și alergare, chiar la zona de tranziție. În același timp se deschidea și tranziția pentru depozitare bicicletă.

Distanța față de Hotel ce organizase ședința tehnică era de cca 15 minute (cu mașina). Conform programului știut deja, plecasem de acasă cu tot echipamentul necesar, însă o neatenție la intrarea în parcul de pe insulă m-a făcut să nu observ zona de tranziție amenajată într-o parcare supraetajată chiar la intrarea în parc și să petrec destul de mult timp vizitînd insula în căutarea startului. La final am ieșit câștigat cu vizita facută, ocazie cu care am putut descoperi o splendidă zonă de recreere și de petrecere a timpului în aer liber pentru belgrădeni, cu multe terenuri de sport, baze de canotaj și picnic.

Mi-au atras atenția îm mod deosebit căteva locuințe amenajate pe pontoane, pe malul râului Sava: unele păreau de vacanță, însă unele adevărate reședințe luxoase permanente.

După lunga vizită făcută am intrat într-o mică criză de timp (rămăsese 1h) și am decis să renunț la tura de înot și cea de alergare și să ma ocup un pic în liniște de bicicletă (curățat, uns, colat numere) și să depun bicicleta pe rastel. La final am fost mulțumit de rezultat.

Am făcut totuşi o inspecţie vizuală a traseelor de înot şi alergare, mai ales că vremea nu mă prea îmbia la bălăceală.

Proba de înot

Proba de înot s-a desfășurat pe un lac format de râul Sava, sub forma a două bucle triunghiulare de 900m cu startul de pe mal, fără ieșire australiană. Pentru înviorarea concurenților la ora 06:30, pe o vreme răcoroasă, organizatorii au adus una din renumitele fanfare sârbești, formație care a ridicat buna dispoziție.

Apa a fost relativ caldă pentru această perioadă și numărul relativ mic de concuernți nu a creat probleme de aglomerație la prima baliză.

Balizarea s-a facut corect, cu balize mari în colțuri și ceva balize mai mici, intermediare, pentru ghidare.

Proba de ciclism

Proba de bicicletă a fost surpriza cea mai mare. Imediat de la ieşirea din tranziție se intra pe o șosea cu trei benzi pe sens, separate cu parapeți de beton, șosea pe care se putea merge în maximă siguranță, cu pedala apăsată cât te țineau puterile. Traseul a fost super-plat, singura urcare fiind cea de la frumosul pod Ada Ciganlija peste Râul Sava (ceva în genul celui de la gara Basarab), ce se parcurgea de două ori pe tură. S-au rulat patru ture, total 90km.

Traseul a permis deci rulare în maximă siguranță și depășiri facile.

Pe finalul probei de bicicletă, organizatorul a beneficiat de închiderea traficului auto pe un așa rapid traseu și s-au organizat și Campionatele Naționale de Contra-Timp ale Serbiei (amatori bănuiesc).

Arbitrii au fost aproape inexistenți, o singură motocicletă s-a plimbat de câteva ori printre concurenți, dar cursa nu a fost riguros supravegheată în cea mai mare parte a timpului. Trebuie să remarc totuși atmosfera total relaxată a majoritații concurenților (maxim 3-4 excepții) care cu greu te făcea să spui ceva. Am văzut câteva grupuri de 4-5 cicliști ce mergeau nu la plasă, ci în paralel, povestind și trăncănind sub ochii arbitrilor. N-aveai ce spune, chiar și eu am zâmbit de relaxarea lor și mi-am schimbat niște ridicări de umeri cu arbitrul!

Proba de alergare

Traseul de alergare s-a desfășurat pe faleza râului Sava, pe alei pietonale asfaltate. Traseul a fost eminamente plat, cu o foarte mică denivelare de 20-25m la intrarea pe sub podul Ada.

Așadar și aici viteză, cu numeroși belgrădeni ce incurajau zgomotoși concurenții.

Cei 21km au fost împărțiți sub forma a 4 lungimi du-te/vino de 2,5km. Punctele de alimentare au fost amplasate la capătul segmentelor. În zona de finish s-a organizat o tribună pentru susținători și o poartă pe mochetă.

Cursa mea, concluzii finale

Despre cursa făcută de mine aş vrea să spun că scopul pentru care mă prezentasem era să finalizez și eu un triatlon pe distanță medie sub 5h, deoarece celelalte participări fuseseră exclusiv cu cățărare la bicicletă – așa cum îmi place de altfel (excepție Ocean Lava Mamaia, unde am avut același obiectiv, însă canicula nu a fost de acord).

Pentru aceasta, mi-am propus să rulez cât mai temperat la bicicletă și să rezist tentațiilor de a mări ritmul, mai ales pe un așa traseu rapid, pentru ca la alergare să văd cum mî încadrez cu timpul.

Pe probe, la înot a fost o ciudățenie, pentru că deși am avut senzația că am facut un înot bunicel (pt mine!) cu o medie de 01:40/100 și foarte drept, am înotat de fapt 2.165m pornind și oprind ceasul cu apa la glezne! Deci peste 350m în plus.

La bicicletă am rulat relativ constant (exceptând încălzirea de început și vreo 4-5 km la final când am mărit un pic cadența), finalizând cu 2h:28min, medie de 35km/h, dif. nivel +355m.

Eram bucuros că stomacul era perfect și am putut mânca ¾ din ceea ce-mi pregătisem – solid evident în cazul meu, precum și 3 bidoane de apă + săruri.

După primele 2 probe mă simțeam bine, încrezător că îmi pot ândeplini obiectivul. Cu toate acestea nu calculam încă timpul total… ceasul meu afișează permanent doar datele de pe proba în curs (așa vreau eu). Primele calcule le-am facut după 2 ture de alergare, adică la km 10. Abia atunci mi-am dat seama ca sunt în grafic și că trebuie să continui așa și nu vor fi probleme.

Efectele pozitive ale abținerii de la bicicletă s-au văzut pe toată alergarea, intrând cu multă energie și reușind să mențin ritmul bun 4:47/km până la sfârșit, fără aport energetic (nu prea mă împac cu gelurile) ci doar cu ceva guri de apă după km 15. La final alergare 01h:40min.

Timpul total de 04h:50min (obiectiv atins) mi-a adus locul 1/9 la categ. 45-49 ani și locul 18/82 la OPEN.

Concluzii:

  1. cursă foarte rapidă
  2. bine organizată
  3. atmosferă relaxată printre concurenți, belgrădenii iubitori ai sportului
  4. cel mai important aspect, remarcat de organizatori prin sondajul făcut la finalul cursei: 90% din concurenți au realizat P.B pe distanța de Half-Ironman la Belgrad!

Despre oraş

Ca și la orice alt eveniment fac și recomandări de vizitare:

  • fortăreața Belgrad – aflată pe o înălțime la confluența Dunării cu Sava, oferă o panoramă deosebită, mai ales spre apus
  • vechile șanțuri cu apă ce apăreau cetatea sunt acum amenajate acum ca locuri de joacă pentru copii, sau tereuri de tenis (deh, efectul numărului 1 mondial: noi cu Simona, ei cu Novak Djokovic)

  • strada pietonala Kneaz Mihailă (Knez Mihailova)

  • casa memorială Nikola Tesla (desi nu prea sunt multe lucruri de aratat, originale, mai mult filmulete si alte obiecte tehnice)

  • muzeul Zepter (cel cu oalele minune)

  • catedrala ortodoxă Sfântul Sava – cea mai mare catedrală ortodoxă din lume (mai mare decât Hristos Mântuitorul din Moscova și Sf. Sofia Constantinopol)

  • renumita strada cu restaurante clasice sârbești str. Skadarlija (deși cam comerciale – cele din exteriorul acestei zone le întrec prin calitate și mai ales servicii și preț).

Trebuie să spun că lucrul care m-a impresionat cel mai mult la oraș a fost numărul de librării amplasate pe locurile cele mai animate (deci cele mai scumpe chirii), dar și numărul de belgrădeni ce răsfoiau cărțile expuse!

Niciun comentariu

Lasă un comentariu