Blog

Problemele antrenorului voluntar de ciclism

“Ce cauţi pe trotuar? De ce mergi pe placa mare?”, m-a  întrebat ieri antrenorul voluntar de ciclism, pe un ton zeflemitor şi atotştiutor şi  în faţa studenţilor săi care-l flancau.

Mă  grăbeam să ajung acasă şi n-am avut timp să-i  explic. Am zâmbit politicos şi  am plecat mai departe. Simt însă  nevoia  să completez.

Deci, domnule antrenor voluntar de ciclism, întotdeauna pedalez  pe pista destinată  bicicliştilor dintre Piaţa Presei şi Aviatorilor. Îmi place. Îmi place să pedalez relaxat, să mă uit la lumea care trece pe trotuar şi să nu fiu stresat de maşini. Trotuarul este larg şi e loc pentru toată lumea, şi pentru biciclişti, şi pentru pietoni.

De obicei, între Piaţa Presei şi Aviatorilor îmi  vin idei pentru articolele de pe Biciclistul.ro. Deci, vezi dumneata, antrenorule voluntar de ciclism, îmbin utilul cu plăcutul.

Cât despre placa mare – foaia mare a  vrut să spună  – , aşa îmi place să pedalez. Mă simt bine  pentru că  mă urnesc cu greu şi prind viteză pe parcurs. Modul acesta de a  pedala îmi dă senzaţia că muncesc pe bicicletă şi că viteza la care ajung este meritată.

Sper că ţi-am răspuns la întrebări. Data viitoare când mai fluieri pe  stradă după  mine, ca un tractorist,  şi vrei să te umfli în pene în faţa acoliţilor tăi s-ar putea să nu te mai bag în seamă.

Comentarii

You Might Also Like