Blog

Hai, cuţu, cuţu, potaie nenorocită!

barking_dog

Mă înduioşează filmul ăsta  cu adopţia de cuţu, cuţu, că-i pufos, că-i micuţ şi neajutorat, că-i neputincios, că scânceşte şi inima mi-o încălzeşte, că merită o soartă mai bună, în loc de condiţiile aprige de pe străzi,  că Brigitte Bardot. Serios.

Băi, dar bestiile cu care m-am întâlnit eu într-o  seară pe la Alba Iulia, în timp ce îmi pedalam NEVINOVAT bicicleta, merită ceva groaznic.  Erau vreo 20. Nu exagerez. Stăteau tolănite pe trotuar. Eu veneam dinspre Mall Vitan şi făceam dreapta înspre Alba  Iulia.

Le-am văzut de la distanţă, dar în acelaşi timp m-au văzut şi ele pe mine şi n-a mai fost chip să întorc, s-o iau prin altă parte.

Au sărit la mine în bezna nopţii. Am încetinit, fără să mă dau jos de pe bicicletă şi am mers în ritm mortuar, cu ochii pe ele. S-au desfăşurat în arc de cerc. Nu aveau curaj să mă înconjoare complet, pentru că latura neacoperită era strada, iar pe stradă veneau maşini în viteză.

Aveau simţ de conservare bestiile, dar şi eu, însă nu ştiam ce-i mai bine,  să trag stânga, în bătaia maşinilor sau dreapta, spre balele înspumate ale potăilor. Pe măsură ce înaintam se enervau şi deveneau tot mai curajoase.

Erau toate cu ochii şi colţii înspre mine. La un moment dat, una s-a împiedicat de cealaltă, fără s-o vadă. S-au luat imediat la bătaie, rostogolindu-se înspre picioarele mele.

Airzound-ul era consumat. A scos nişte tânguieli sfioase, după care s-a stins, fără să fi provocat nicio clipă de panică în ochii bestiilor. În clipele alea, în care fruntea-mi era acoperită de o sudoare rece, nu-mi doream decât o bâtă în mână, să mă reped în mijlocul lor şi să le sparg creierii, să fie măcel.

Sunt sigur că dacă aş fi căzut în clipele alea eram terminat.  Biciclist mâncat de câini în centrul Bucureştiului.

You Might Also Like

8 Comentarii

  • Reply
    adi
    Oct 28, 2014 at 10:11 pm

    daca nu iesiti in strada ,in fata primariei ,sa va cereti dreptul la siguranta…ce sa va fac.

  • Reply
    Bogdan
    Mar 25, 2011 at 3:02 pm

    am vazut ca mai recomanda cineva ca atunci cand intalnesti caini sa cobori de pe bicicleta si sa mergi incet pe langa ea pana treci de ei.
    mi se pare o aberatie mai ales in cazul meu, pentru ca in drumul zilnic catre munca intalnesc 3 grupuri a cate 2-3 caini. ar insemna sa nu mai parcurg distanta intr-o ora ci in 2. pana acum am avut noroc pentru ca doar alearga si latra nervosi pe langa bicicleta si nu dau semne ca ar ataca.
    sunt in cautarea unei solutii simple si eficiente…… intre timp, am mereu piciorul pregatit sa-i lovesc in caz ca vor sa atace

  • Reply
    Vlad
    Mar 24, 2011 at 5:40 pm

    Mai baieti si fete, eu inteleg ca saracii caini nu au nici o vina ca au fost abandonati si ca reactioneaza din instinct, etc. dar eu/noi/voi ce vina avem?

    In alta ordine de ideei, voi astia inimosi si milostivi ce solutie vedeti? Sau nu aveti solutie, dar asteptati sa gaseasca primaria/statul una dar care sa fie pe placul tuturor? Faceti fratilor o fundatie, puneti banu si faceti adaposturi daca ii iubiti atata.

    Ii ia cineva pe toti acasa sau asteptam sa moara de batranete sperand ca nu se vor mai inmulti, castrati fiind sa zicem? Se spune ca nu sunt bani si spatii pentru a fii stransi, atunci care e solutia? Si chiar daca ar fi bani, ai cui sunt banii astia, nu tot ai nostrii, ai prostilor care muncim, platim impozite si suntem muscati in continuare de caini? Peste tot in lume cainii sunt stransi in adaposturi si daca nu sunt revendicati intr-un anumit interval de timp, sunt “adormiti”, nu ii creste statul din bani publici.

    Pana la urma eutanasierea asta nu e ca si cum i-ar omora cineva in bataie, banuiesc ca se face cu o oarecare grija.

    Nu ma intelegeti gresit, iubesc animalele in general, dar nu si in cazul celor care i-mi pun vita/sanatate/familia in pericol. Zicea cineva de urs, da ursul se apara daca il deranjezi in mediul lui natural, maidanezul se afla in mediul meu natural unde sunt nevoit sa ma apar daca ma simt in pericol, locul lui nu e aici.

  • Reply
    iulian
    Mar 24, 2011 at 3:18 pm

    Am auzit ca treaba asta e extrem de eficienta – Dogchaser (vezi google) – un generator de ultrasunete (Inaudibile pt noi si f directionale).

    Device-ul a fost verificat de un prieten care il foloseste atunci cand isi scoate cainele la plimbare prin cartier, seara, cand misuna vagabonzii.

  • Reply
    Alex
    Mar 24, 2011 at 12:22 pm

    Îmi pare rău de ce ți s-a întâmplat…
    Eu trec de cel puțin două ori pe zi pe lângă ei (dimineața spre muncă și înapoi seara, târziu spre casă) și pot zice că-s destul de inofensivi. Gălăgioși poate, dar nu-mi aduc aminte să fi fost nevoit să mă opresc vreodată din cauza lor. Apoi comportamentul ăsta îl au doar iarna și în primele săptămâni de primăvară. După asta, se obișnuiesc cu bicicletele și nu își mai mișcă fizicul după ele.
    Oricum, ca primă recomandare pentru zona Alba Iulia (și cred că e valabilă și în alte zone) – mergi pe șosea, la ~1m de bordură. Acolo nu vin niciodată.
    Câinii ăștia sunt câini vagabonzi, nu câini sălbatici. Asta presupune că la un moment dat, niște oameni au avut grijă să-i lase liberi pe stradă, unde ei s-au înmulțit (că de, educație sexuală canină nu se face) și s-au adaptat cum au putut. Așa că dacă simți nevoia să-ți descarci nervii înjurând pe cineva… înjură niște oameni inconștienți.

  • Reply
    Emilian Nedelcu
    Mar 24, 2011 at 11:57 am

    Eu nu doresc eutanasierea câinilor.

    Nu vreau să fiu înţeles greşit, dar când am scris acest articol nu am vrut decât să ilustrez starea prin care am trecut când am fost atacat de haita de câini.

    Poate că am fost prea liric cu această “pseudoliteratură dramatică”, cum mi-a spus cineva, dar în niciun caz nu vreau să sugerez că soluţia acestei probleme, a câinilor maidanezi, este uciderea lor.

    Nu ei sunt vinovaţi că au ajuns pe străzi, că s-au înmulţit (e un proces natural), că au devenit agresivi. Sunt conştient că la nivel macro e vina altcuiva, dar simţeam nevoia să mă descarc şi mi-a fost la îndemână să scriu despre căţei.

  • Reply
    dan
    Mar 24, 2011 at 11:31 am

    Nenorocite javrele astea, mi se par pericolul nr 1 ca si biciclist in Buc – un oras de lumea a 3-a in prezent. Nu traficul, nu gropile, ci javrele. Azi am trecut pe langa o haita de 6-7 javre mari si grase care tineau trena unui aurolac. M-am dat jos de pe bicla si am trecut incet pe langa, am avut noroc ca nu s-au acidulat… Eu mereu ma dau jos de pe bicla, altfel, parca innebunesc cand te vad…Abia astept lichidarea lor, primarul care o va face va fi primarul pe care-l voi vota. Atat imi doresc – eutanasierea potailor !!!

  • Reply
    gabriel solomon
    Mar 24, 2011 at 9:10 am

    Eu cred ca potaile alea sunt hranite prea bine de diversi de pe la blocurile din jur, ca mai treci si pe langa altii care merg cu coada intre picioare si nu au curajul / forta sa alerge dupa tine.

    Eu deobicei cand ii vad la distanta, incerc sa accelerez si sa intru cat de cat in ei. Astfel ei se feresc un pic si pana apuca sa alerge dupa mine am un pic de distanta intre mine si ei.

  • Lasă un comentariu